Copyright © 2011 - A.S.P.A. Suceava. Toate drepturile rezervate                       Despre Tulburările din Spectrul Autist     Autism este un nume generic pentru o serie de tulburări comportamentale fundamentale. Cauzele autismului nu sunt încă     înţelese complet, dar se crede că tulburările se datorează unor defecţiuni genetice, unor interacţiuni între gene sau mutaţii     rare cu efecte majore. Experţii sunt de acord, că nu există ceva numit autism, ci că există o categorie largă de autisme: regresive, în care un copil care se dezvoltă normal până la un punct începe să regreseze în autism; non - regresive, cu probleme care se manifestă încă din primii doi ani de viaţă.     Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, iar aceasta se intersectează cu diverse nivele de inteligenţă care, şi acestea,     variază de la dificultăţi profunde de învăţare până la nivele normale de inteligenţă sau, în cazuri mai rare, la inteligenţa     superioară, chiar aproape de genialitate, aşa numiţii “savanţi“. Totuşi, aproximativ 70 % dintre persoanele cu autism, au un     nivel scăzut de funcţionare intelectuală (diverse grade de retardare intelectuală, de la uşor la sever) şi adaptativă. Autismul     mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi: epilepsie, hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebrală, ş. a. Simptome     obişnuite ale autismului sunt acţiuni repetitive, contact şi comunicare limitată cu alte  persoane şi interese foarte restrânse.     Răspândirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane, şi este de trei sau patru ori mai des întâlnită la băieţi decât la fete.     Există falsul autism la copii crescuţi izolat numai cu televizorul, fără stimuli afectivi exteriori. Comportamentele copilului sunt     de fapt cele care anunţă prezenţa afecţiunii, iar părinţii sunt de obicei cei care observă manifestări neobişnuite. Primele     simptome de TSA pot apărea însă la copii după o perioadă în care au avut o dezvoltare tipică (1- 3 ani). Este foarte important     să înțelegem că fără niciun fel de terapie sau intervenție, un copil cu autism va absorbi mult mai puțină informație și mai     puține cunoștințe din mediul înconjurător decât un copil obișnuit. Academia Americană de Pediatrie (American Academy of     Pediatrics) recomandă ca toți copiii cu vârste între 18 și 24 luni să fie evaluați din perspectiva autismului, fie că au sau nu     simptome. Orice întârziere în evaluarea și diagnosticarea copilului întârzie instaurarea tratamentului, care este crucial pentru     astfel de tulburare. A începe cât mai devreme tratamentul este echivalent cu recuperarea copilului. De aceea, se recomandă     evaluarea copilului din punct de vedere psihomotor la 9, 18, 24 si 30 luni de viață, nu doar pentru semnele legate de autism,     ci pentru atingerea tuturor parametrilor de dezvoltare psihomotrică și emoțională și identificarea oricăror întârzieri în dezvoltare.     De asemenea, trebuie monitorizați copiii care au rude dignosticate cu această tulburare. Ce ar putea fi semn de îngrijorare?     Oricare dintre următoarele: până la 3 luni, bebelușul nu zâmbește la adult ca răspuns la zâmbetul sau cuvintele acestuia, nu face contact vizual           frecvent; până la 6 luni nu râde sau nu are expresii vesele; până la 8 luni nu urmărește privirea adultului când acesta privește într-o anumită direcție; până la 9 luni nu a început să gângurească; la 10-12 luni nu urmărește cu privirea locul (direcția) spre care îi arătați un anumit lucru și apoi nu își întoarce privirea           către adult cu un semn de reacție la ceea ce ați arătat; până la 1 an nu se întoarce spre adult când este strigat pe nume, dar este foarte sensibil la sunetele din mediu, nu           interacționează verbal cu adultul (nici măcar prin silabe), nu a început să facă "pa" cu mânuța; până la 18 luni nu vorbește, nu arată cu degetul spre lucrurile care îl interesează; până la 24 luni nu leagă propoziții din 2 cuvinte și, la orice vârstă, pare că își pierde din abilitățile pe care le-a avut           anterior, are gesturi repetitive (se leagănă, de exemplu).     Intervenția cât mai timpurie este cheia salvării copilului. Pentru aceasta, diagnosticul este vital, dar și acceptarea diagnosticului     de către părinți - lucru care este extrem de greu de realizat. Primul impuls este acela de a nega competența medicului sau     psihologului, de a nega însăși existența tulburării, de a refuza realitatea. Din păcate, acest lucru se face pe cheltuiala copilului.     Nu mai aștepta și acționează!     Autismul, unul din cele mai greu de suportat diagnostice pentru propriul copil... Familia trebuie să se implice 100%. A trata     autismul este o experiență extrem de frustrantă, pentru care trebuie răbdare, tenacitate, chiar încăpățânare, și multă, foarte     multă dragoste. Poate fi confundat autismul cu o întârziere în dezvoltare? Extrem de rar, dar este posibil. Numai că este     preferabil să încep terapia comportamentală și logopedică și să observ că micuțul meu face progrese în câteva zile și că,     probabil, este vorba de o întarziere în dezvoltare, decât să nu o încep și să mi se confirme agravarea bolii în câteva săptămâni.     De multe ori, ne pierdem prea mult în "de ce" și uităm de "ce facem acum pentru a rezolva problema asta?". Pentru a trata     autismul nu e nevoie numai de specialiști, ci și de implicarea 24 de ore din 24 a familiei, părinților în special, care trebuie să     continue cu copilul lor ceea ce face psihologul/terapeutul cu el în orele de terapie. Părinții înșiși vor trebui să fie și terapeuți.     Cu cât se lucrează mai mult, cu atât progresele sunt mai rapide. Ar fi bine ca părinții să ia legătura cu grupuri de suport     formate din părinți cu aceeași problemă.                                                                                                                                                                    Pagină realizată cu sprijinul doamnei Dr. Adriana Istocescu                                                                                                                                        Medic Primar Psihiatrie și Psihologie Infantilă